Ce poți să faci o zi în Nicosia

Am vizitat Nicosia în excursia noastră de cinci zile în Cipru despre care poți să citești aici. Am ajuns cu autobuzul din Larnaca într-o oră și ceva și îți recomandăm să vizitezi și Nicosia măcar pentru câteva ore dacă vii în Cipru. Este singura capitală din lume divizată și împărțită de o graniță în două țări: Cipru și Republica Turcă a Ciprului de Nord. 

Istoria Nicosiei

Nicosia este un oraș locuit de oameni încă de acum 4500 de ani, a trecut prin multe ocupații, zidurile i-au fost construite de venețieni, iar granița militarizată îl împarte în două țări. 

Nicosia este cea mai sud-estică capitală a Uniunii Europene și al 32-lea cel mai bogat oraș din lume calculând după puterea de cumpărare. Sincer, mi se pare uimitor să fie catalogat astfel, având în vedere istoria recentă prin care a trecut orașul și țara. 

După ce Cipru și-a declarat independența de sub Imperiul Britanic în 1960, au rămas conflictele dintre cele două etnii grecii și turcii ciprioți. Când Grecia a declarat că vrea să anexeze toată insula, Turcia a invadat partea de nord și a reușit să o cucerească, divizând și capitala. 

Din 1963 și până în 2004 granița a fost închisă între cele două etnii. Acum granița este deschisă și poate fi traversată doar cu buletinul și de către cetățenii membri Uniunii Europene. 

O astfel de istorie îi da un farmec aparte orașului. 

O zi în Nicosia de sud sau Nicosia cipriotă

În a patra zi în Cipru, am decis să vizităm și Nicosia. Am luat autobuzul de ora 8 dimineața din Larnaca ca să ajungem devreme. Am făcut o oră și ceva și ne-am dat seama că am ajuns prea devreme. La 9 și jumătate totul era încă închis: muzeele, cafenelele și magazinele. Ne-am plimbat un pic pe străduțele din centru până s-a deschis Muzeul Leventis la ora 10.

Muzeul Leventis 

Muzeul Leventis (eng. Leventis Museum) este un muzeu foarte mare și modern și cuprinde toată istoria Ciprului. Noi cred că am stat cam o oră și jumătate dar poți să stai lejer 3-4 ore. 

Este pe patru niveluri și începe cu istoria formării insulei acum 13 milioane de ani și ajunge până la independența de sub Imperiul Britanic în 1974. Sunt expoziții permanente de roci, artefacte arheologice, costume tradiționale, bijuterii, fotografii, hărți, cărți și multe informații despre istoria Ciprului și a orașului. 

Este primul muzeu al istoriei naționale în Cipru și a fost deschis în 1989, colecțiile se îmbunătățesc permanent și chiar dacă este un muzeul clasic cu exponate și texte, noi nu ne-am plictisit așa de repede.

Este cu intrare gratuită. 

Poarta Famagusta 

După am mers pe străduțele din centrul vechi până la Poarta Famagusta (eng. Famagusta Gate). Zidurile cetății Nicosia au fost construite inițial de venețieni în 1567 cu trei porți de intrare. Poarta Famagusta a fost recondiționată. Poarta se deschide de fapt către un pasaj îngust cât să treacă doar două vehicule. 

În timpul ocupației otomane, doar turcii puteau să treacă călare prin pasaj, restul fiind obligați să meargă pe jos. Poarta a fost restaurată în anii ‘80 și acum este folosită ca spațiu de expoziții și evenimente culturale. 

Palatul Episcopiei 

Am mai trecut și pe lângă Palatul Episcopului Ciprului, o clădire imensă și păzită cu garduri. Este reședința episcopului Ciprului și a fost construit în anii ‘60 de episcopul Makarios al III-lea care a fost și președintele Ciprului timp de trei mandate în anii ‘60 – ‘70. Este considerat de grecii ciprioți ca fiind Tatăl Națiunii pentru că a fost primul președinte după câștigarea independenței de sub Imperiul Britanic. A supraviețuit patru atentate de asasinare și o lovitură de stat. 

Când a fost numit Episcopul Bisericii Ortodoxe Cipriote, automat a fost propulsat și în politică fiind militant al unificării Ciprului cu Grecia. A avut legături cu organizația activiștilor EKOS care militau pentru unificare, iar determinarea lui Makarios de a obține independența Ciprului i-a speriat pe britanici. În 1955, britanicii l-au prins și l-au exilat forțat în Insulele Seychelles.

S-a întors din exil patru ani mai târziu cu o primire extaziată din partea populației. Două treimi din populația adultă au format un zid de o parte și de alta a drumului de la aeroportul din Nicosia până în oraș. 

Fără să fac nici o remarcă jignitoare, dar ca orice episcop ortodox și Makarios a trăit în lux și opulență. Și-a construit un palat nou și a condus mașini luxoase care pot fi văzute într-o vitrină exterioară în curtea palatului. 

Pe domeniul palatului se află fostul palat al episcopiei unde este acum Muzeul Folcloric al Ciprului, mai este și Catedrala Sfântului Ioan și Muzeul Bizantin. 

Noi am vizitat doar Catedrala Sfântului Ioan pentru care am plătit 1 EUR intrarea.  

Muzeul Ciprului

Am vizitat și Muzeul Ciprului care este exclusiv despre arheologia insulei, plin cu artefacte de pe toate siturile arheologice din Cipru, de la oale și tacâmuri, până la bijuterii, statuete și alte obiecte casnice. 

Este muzeul cu cea mai mare colecție de artefacte arheologice din Cipru așa că dacă sunteți interesați de arheologie aici este interesant de venit. Se pot închiria ghiduri audio de la intrare. Sunt multe explicații și scrise. 

Și aici intrarea este liberă și vizita poate dura 2 ore. Noi am stat cam o oră și am plecat spre Nicosia turcească. 

Linia verde 

La întoarcerea spre centrul orașului de la Poarta Famagusta și înspre Muzeul Ciprului, am mers de-a lungul zidurilor care desparte Nicosia ciprioților greci de Nicosia ciprioților turci sau Linia Verde (eng. The Green Line). 

Multe străduțe cu case colorate însă fără nici un om, fără mașini, destul de părăsit deși totul arată îngrijit. Din loc în loc se mai întrerup casele lipite una de alte și se văd garduri, sârme ghimpate și posturi de control ale Națiunilor Unite. Este o experiență interesantă pentru că pare o zonă părăsită, dar nu este. 

Zona de tampon este de 30 de metri și nimeni nu are voie sa meargă pe acolo, decât atunci când treci granița. Asta este o zonă după care multe familii încă mai suferă pentru că au fost forțați să-și părăsească locuințele, care se văd dezafectate prin sârma ghimpată. Este o fâșie de 30 de metri prin mijlocului orașului care a rămas complet părăsită. Case, hoteluri, cafenele, magazine toate sunt în paragină acum. Doar pisicile mai trec pe acolo 🙂 

Țin minte că am fost la o expoziție în București la Muzeul Național de Artă Contemporană care se chema Skin Off. Artista a arătat discrepanța dintre suferințele refugiaților care sunt prinși între granițe cu singura dorință de a fi în siguranță într-o țară care să-i accepte și libertatea animalelor care migrează natural, din instinct, fără efort, fără reguli, fără întreruperi. Cu toții pe acest pământ, însă complet divizați. 

Granița se numește Linia Verde pentru că cel care a trasat granița pe o hartă a făcut-o cu un pix verde. Ironia mi se pare izbitoare, în engleză aș spune crushing, pentru că pe verde deobicei ai voie să treci strada. 

Sunt cinci puncte de control și de trecere în țară, dintre care două sunt în Nicosia. Până în 2004 locuitorii țării nu au avut cum să treacă granița…De abia la începutul anilor 2000 s-au început discuții și tratative de pace și colaborare între cele două teritorii și tot atunci s-a deschis și granița. 

Cum treci granița dintre Nicosia de Sud și Nicosia de Nord?

Inițial am vrut să traversă granița în punctul de control din centru orașului din Strada Ledra (eng. Ledra Street), dar chiar în săptămâna aceea era în renovare și era închis. Așa că am mers la celălalt punct de control, cam la jumătate de oră de mers pe jos din centru, Ledra Palace denumit după hotelul care a rămas în paragină în zona de tampon.

Am trecut cu buletinul și cu documentul pe care l-am completat înainte de a veni în Cipru care atestă dacă avem sau nu vaccin, unde stăm și când plecăm. Nu am avut nimic printat, nici adeverința de vaccin, nici acest document, toate le-am avut pe telefon cu cod QR și nu a fost nici o problemă. 

Când am trecut granița au fost două puncte de control, unu la ieșirea din Cipru și unul la intrarea în Republica Turcă a Ciprului de Nord unde ni s-au cerut aceleași documente. 

Trei ore în Nicosia de Nord sau Nicosia turcă

Zona din apropierea Liniei Verzi ni s-a părut la fel de părăsită ca și în Nicosia cipriotă. 

Pentru Nicosia turcă am avut doar câteva obiective pe care voiam să le vizităm. Când am ajuns noi pe la ora 15.00 parcă totul stătea să se închidă. Am văzut foarte puțini turiști, orașul pare un pic mai în paragină, însă știm sigur că am prins noi o perioadă fără turiști. Deja cine vine în Cipru în noiembrie vrea să mai prinsă ultimele zile de plajă și nu mai vizitează Nicosia. 

Buyuk Han

Am vizitat Buyuk Han, un loc foarte fain și plin de viață, singurul loc care forfotea de oameni când am ajuns noi. 

Buyuk Han sau Hanul cel Mare este cel mai mare caravanserai din Cipru. A fost construit de otomani în 1572 ca loc de odihnă pentru călători și caii lor. În mijlocul curții interioare este o mică moschee care nu este deschisă publicului. După ce a fost renovat în anii 1990, Buyuk Han a fost reinventat ca un centru pentru artiștii și artizanii locali, pentru ceainării și restaurante. 

Este chiar drăguț. Noi am băut un ceai după ce am trecut pe la toate magazinașele și atelierele cu suveniruri. Ceaiul turcesc este preferatul meu. După ce am locuit 6 luni în Ankara, 2 săptămâni în Gaziantep și 2 săptămâni în Istanbul, mi-a intrat în organism și I just simply love it. 

Ca să cumperi orice îți trebuie lire turcești, sunt multe schimburi valutare în zona punctelor de trecere. Însă la Buyuk Han pentru două ceaiuri am putut să plătim în monede de euro. 

Moscheea Selimiye 

Am vrut să vizităm Moscheea Selimiye (tr. Selimiye Camii) însă era complet în renovare și închisă complet pentru public. Chiar mi-a părut rău pentru că este cea mai importantă moschee din partea turcească a Ciprului. 

Majoritatea moscheelor din Cipru au fost inițial biserici ortodoxe sau catedrale și ca atare au altă structură ca moscheile din țările musulmane, adică rotunde. It hits differently când intri într-o moschee cu structura clasică de moschee. Really! Este ciudat să intri într-o clădire care arată ca o biserică cu minaret și să nu fie nici un scaun, nici un altar, doar covoare pe jos și coloane. 

Bazarul turcesc

Nu se putea să nu vizităm bazarul (tr. Belediye Pazari) cu toate bunătățile și străduțele din jur pline cu haine fake și chinezării. Am prins o atmosferă întunecată și ne-a dat senzația că e cam părăsit orașul. Însă suntem siguri că era și din cauza vremii. Încă de când am plecat din Larnaca bătea vântul super tare și la fel a fost și în Nicosia: vânt și nori. Dar am văzut niște fotografii amazing pe net cu ambele Nicosii. 

Găsiți de toate în bazar de la mirodenii la suveniruri, fructe, legume, dulciuri.

Ne-am mai plimbat un pic pe străduțe, am văzut multe case dărăpănate și vânzători la colț de stradă. Credem că oricum economie este un pic mai low față de Nicosia și Cipru grecesc. 

A fost o experiență super interesantă să traversăm granița, nu mă prefac să înțeleg suferințele oamenilor că nu am trăit niciodată asta. Însă pot să empatizez și să realizez ce înseamnă să fii forțat să pleci din casa ta și să ai foarte puține perspective să te întorci vreodată. Din păcate nu am reușit să vorbim cu nici un cipriot să discutăm despre cum se simte la nivelul societății, dacă ei se înțeleg, dacă ei poartă ură unii pentru ceilalți, dacă trec granița, dacă lucrează la afaceri împreună.

Ne-a plăcut Nicosia de ambele părți. Este un oraș multicultural, agitat, tradițional și modern în același timp. Cred că vizita noastră în Nicosia a durat cam 10-11 ore. Am luat autobuzul înapoi din autogara centrală care este la 5 minute de mers pe jos de centrul vechi al orașului.

Liz, Leo și Cipru,

1 love = 1 world