Cum am călătorit o lună în Turcia cu bani puțini

În Turcia am ajuns dintr-o întâmplare. Nu plănuiam să mergem în Turcia pentru o lună, dar când am primit o ofertă de voluntariat ne-am zis de ce nu? Lui Leo îi surâdea ideea de a merge în Turcia de mai demult, de când îi povesteam eu aventurile mele de 7 luni în Turcia de acum câțiva ani. Așa că am acceptat imediat, ne-am luat biletele și am început să ne pregătim. Inițial, trebuia să stăm două luni în Gaziantep și apoi să mai călătorim noi încă două săptămâni. Însă, socoteala din târg nu s-a potrivit cu planurile noastre de acasă. Am stat doar două săptămâni în Gaziantep și încă două săptămâni prin Turcia.  

Dar hai să o iau de la început. Ce ofertă de voluntariat am primit? Și ce presupune? Prin 2019, mi-am făcut cont pe platforma European Solidarity Corps, mi-am completat profilul și apoi am uitat complet de asta. În decembrie primesc un mail de la platformă că o organizație vrea să mă contacteze pentru o oportunitate de voluntariat. Așa a început experiența noastră.

Ce este European Solidarity Corps?

ESC este un nou program al Uniunii Europene înființat în 2016 prin care se crează oportunități de voluntariat și de muncă (așa spun ei) pentru tineri atât în alte țări, cât și în țara de origine. 

ESC este ca un fel de EVS – European Volunteering Service, însă diferențele sunt că:

• că primește finanțări de la mai multe agenții ale UE,
• oferă mult mai multe oportunități,
• aplică mai multe organizații și mai mulți voluntari,
• ei spun că oferă și oportunități de stagii de practică de mai multe tipuri.

Ce condiții trebuie să îndeplinești?

• Trebuie să ai între 18-30 de ani – check pentru noi.
• Să știi să vorbești engleza – check pentru noi. 
• Și să ai niște bani să îți plătești biletul de avion dus (care apoi va fi rambursat) – check.

Mai multe despre cum să aplici cu ESC găsești aici.

Poți să îți faci cont direct pe platforma ESC.  

Ce beneficii ne-au fost oferite?

• Cazarea asigurată, 
• Costurile pentru transportul dus-întors din Iași – Gaziantep – Iași, urmează să ne fie rambursate, 
• Bani de buzunar 120 EUR/lună, 
• Bani pentru mâncare 350 TL (Turkish Lira)/53 EUR/lună,
• Un program zilnic de 4 ore și două zile libere pe săptămână.

Toate astea sunau extrem de fain pentru noi mai ales că noi mai aveam încă 500 EUR împreună, bani de călătorit. Perfect pentru o călătorie faină low-cost!

Ce trebuia să facem propriu-zis?

Să organizăm și să ne implicăm în activități de educație nonformală pentru copii, tineri și adulți migranți, refugiați și turci din medii dezavantajate. Cu tinerii și adulții trebuia să organizăm ore de limba engleză. Iar cu copiii mici mai mult jocuri. Și să participăm la câteva ateliere la care puteam să asistăm și să învățăm să facem brățări sau să croșetăm.

Eram foarte entuziasmați că începem o nouă aventură pe drum! Doar gândul că sunt în aeroport, în avion, autocar, stabilesc trasee îmi aducea bucurie pură. Deja aveam planuri pe unde să facem excursii de două zile în regiune. Ne vizualizam mâncând baclava cu peisaje frumoase în spate și câte și mai câte gânduri care toate includeau fețele noastre zâmbitoare, noi zicând glume amuzante într-un grup de voluntari, eu venind cu idei super creative pentru activități și alte imagini care ne glorificau experiența acolo. 

După ce am semnat câteva acte prin mail, ne-am cumpărat biletele de avion de comun acord cu responsabilul mobilității. Și am început să ne facem bagajele. Am plecat pe 3 ianuarie 2020 și urma să ne întoarce înapoi în țară pe 3 martie. 

Cum a fost experiența noastră cu European Solidarity Corps?

Am ajuns în Gaziantep după aproape 20 de ore de călătorit din Iași, obosiți dar super entuziasmați. Casa în care am stat era foarte mare, foarte veche și foarte frumoasă. Cu o arhitectură din perioada otomană, casa este restaurată și modificată astfel încât să încapă cam 20 de voluntari. La parter are o cameră comună foarte mare cu canapele, scaune și mese și bucătăria utilată complet. Ne plăcea, însă singura problemă era că nu erau camere mixte deci nu stăteam împreună. Cam aiurea pentru noi, dar ne-am zis că o să rezistăm pentru 2 luni.

În primele zile am făcut cunoștiință cu ceilalți voluntari, unii stăteau pe termen scurt ca noi, alții pentru un an. Majoritatea din Italia, dar și din Slovenia, Spania, Lituania, România, Ucraina, Rusia și voluntarii locali din Turcia. Voluntarii locali veneau doar la ședințe și la activități ca și translatori. Toți voluntarii aveau între 18 – 26 de ani. În total eram cam 25 de oameni.

În prima săptămână puteam doar să participăm la activități. Așa că la prima ședința săptămânală ne-am ales în fiecare zi câte alte activități ca să vedem ce ne place și unde ne putem implica. Ne-a plăcut mult libertatea asta de a le încerca pe toate la început. Trebuia să ne alegem cam două activități pe zi, în fiecare zi de luni până vineri. 

Prima săptămână am înțeles care sunt toate activitățile și ce presupuneau. Majoritatea se desfășurau în clădiri la maxim 10 minute distantă de mers pe jos de la cazare, ceea ce era super. Câteva erau în afara orașului și ajungeam cu mijloace de transport în comun. Aveam cartelă cu călătorii asigurată de organizație. 

Organizația noastră practic oferea ajutor cu voluntari altor organizații mai mari precum Crucea Roșie din Gaziantep, un Youth Center local, un spital oncologic, un cămin pentru tineri din medii dezavantajate, un spital de copii, o grădiniță. Iar obligația voluntarilor era să organizeze din timp activitățile pe care să le desfășoare la toate aceste organizații și instituții. Simplu și destul de fain! 

Ne-am ales activități de dimineață cât de mult am putut ca după-amiaza să ne plimbăm prin oraș și să ne gătim. Casa era destul de centrală și aproape de bazar, castel și multe cafenele ceea ce era super perfect! Iar cu gătitul, am găsit cel mai ieftin și apropiat supermarket, magazin de fructe și legume și brutărie. O brutărie minunată, siriană, care făcea pită proaspătă la cuptor, just wow!

Bucătăria era mare, cu două frigidere mari, cu multe rafturi, fiecare voluntar cu raftul lui. Iar vesela, ceaiul, sarea, zahărul și câteva condimente erau la comun.

Grupul de italieni gătea aproape în fiecare zi la comun, am mâncat și noi de câteva ori cu ei. A făcut și Leo un ceaun de tocăniță de cartofi cu carne de pui pentru 20 de oameni care a ieșit mega bună. 

Gaziantepul ne-a cucerit din prima. Este un oraș autentic, aglomerat și ieftin. Și chiar ne-am simțit bine plimbându-ne pe străzi și mâncând shaowrma cu 5 lei. 

Mai multe despre Gaziantep puteți să citiți aici.

De ce am plecat cu o lună și jumătate mai repede?

Ne-am dat seama că activitățile nu erau chiar potrivite pentru noi. Erau organizate mai mult ca să fie bifate și nu prea se punea accentul pe calitate. Eram foarte mulți voluntari pentru numărul de activități și doar voluntarii care erau pe termen lung conduceau activitățile. Adică practic noi trebuia doar să îi asistăm pe voluntarii pe termen lung, să îi mai ajutăm cu o traducere, cu un joc și cam atât. 

După doar câteva zile ne simțeam cam useless și cred că sentimentul de inutilitate este cel mai aiurea. Mai ales când faci voluntariat, și în altă țară, și pentru a ajuta refugiații. Simțeam că activitățile nu sunt atât de eficiente precum speram, că nu toți voluntarii sunt pregătiți să conducă o activitate cu 10 copiii și că nici nu am trecut printr-un training. 

Pe lângă aspectele astea, nici cu colectivul nu eram pe aceeași lungime de undă. Pur și simplu nu am reușit să ne apropiem de aproape nimeni. Ne simțeam un pic outsideri și ajunsesem să ne uităm doar noi doi în camera lui Leo la filme.  Știm, trist!

Ne-am mai forțat câteva zile să fim implicați, să ne plimbăm, să încercăm să relaționăm cu oamenii însă lucrurile nu mergeau pentru noi de nici un fel. Așa că am avut cea mai sinceră discuție unul cu altul și ne-am zis că pur și simplu nu are sens să mai stăm într-un loc dacă nu ne simțim bine. Așa că, după o săptămână și jumătate le-am spus coordonatorilor, ei au înțeles și în 4 zile am și plecat spre Cappadocia și apoi Istanbul. 

De ce să pleci cu European Solidarity Corps dacă ai până în 30 de ani?

Chiar dacă experiența noastră nu a fost compatibilă cu noi și cu așteptările noastre, în continuare credem în programul ESC. Suntem siguri că sunt organizații mai serioase, activități mai creative și voluntari mai pregătiți la celelate câteva sute de oportunități care sunt promovate pe platformă. 

Cazare și transport asigurate

Și pe lângă asta, credem că ESC este o oportunitate super faină să călătorești low-cost. Pe noi încă ne farmecă ideea de a avea cazarea asigurată și banii de transport rambursați. Adică practic cele mai importante cheltuieli într-o călătorie sunt acoperite de UE, din taxele cetățenilor, adică din taxele tale dacă ai lucrat. Deci cum să ratezi o astfel de experiență?

Bani de buzunar

În al doilea rând, primești și niște bani în schimbul activității tale. Deci este un fel de internship plătit parțial, mai degrabă, decât voluntariat. 

Vorbă și prieteni

În al treilea rând, chiar cunoști o grămadă de oameni de peste tot! Chiar dacă în cazul nostru nu a fost ceva extraordinar, tot am legat o prietenie bună cu Nina din Slovenia și cu Suleyman din Turcia. 

Timp liber de călătorit

În al patrulea rând, ai o grămadă de timp liber să explorezi, să înveți limba locală (Chiar! Organizația gazdă este obligată să ofere cursuri de limbă locală gratuit. Amazing!), să găsești cele mai ieftine locuri de mâncat tradițional și să călătorești. 

Deci? Ce ți-ai putea dori mai mult? Eu vă sfătuiesc să aplicați dacă ați terminat facultatea și nu știți ce să faceți mai departe. Sau dacă aveți nevoie de o pauză mai lungă. Plus că acuși vine vacanța de vară! Cred că ar fi fain să fiți în Italia, Spania sau Grecia pentru două luni pe banii UE. Just saying!

Mult spor la călătorit și de abia așteptăm să auzim despre experiențele voastre cu ESC sau EVS.

Liz, Leo și Turcia,

1 world = 1 love