Programul nostru în carantină, fără job

Cu toții trecem printr-o perioadă dificilă, știu. Nu voi scrie părerea mea despre coronavirus, pentru că nu este diferită de a multora. Important este să stăm în casă și să trecem peste asta cât mai repede. 

Pe noi ne-a găsit criza acasă, în Iași. Suntem atât de recunoscători că avem unde să stăm. Și că ne este bine, că avem supermarket aproape și că nu avem nici un motiv să ieșim din casă. 

Suntem recunoscători că pentru noi situația nu s-a schimbat foarte drastic. În toată perioada asta, de când ne-am întors din Turcia, programul nostru era asemănător cu cel de acum. Cam 6-7-8-9 ore în fața laptopurilor. În camere separate. Fiecare cu ale lui dar cu un scop comun. Să ne găsim joburi. Planurile ne erau să stăm în Iași câteva luni, să ne găsim niște joburi (online sau offline), să ne strângem bani și apoi să facem ViaTransilvanica cu cortul și rucsacul în spate. 1000 de km din Putna până în Drobeta-Turnu-Severin pe jos. Un fel de Camino de Santiago în România. Un drum de care ne-am entuziasmat de cum am auzit de el. Dar despre asta voi scrie altădată.

Nu știu voi cum vă faceți programul în fiecare zi. Cei care au posibilitatea să lucreze de acasă și freelancerii cu proiecte cred că sunt cei mai norocoși pentru că au ziua ocupată și lucrează și produc bani. Ceilalți care nu au joburi, ca mine, și se stresează în fiecare zi…poate vă ajută ce scriu mai departe. Practic eu vin cu o lună înainte de stat în casă fără job încercând să îmi dau seama ce să fac mai departe. În luna de dinainte de carantină, ieșeam forțat din casă că să mai luăm aer, să facem mișcare și să ne cumpărăm de mâncare. Pe noi ne-a ajutat foarte mult că aveam un plan foarte clar: să facem bani pentru ViaTransilvanica. Așa că după aproape două luni de stat în casă, eu personal, am venit cu concluziile astea.

1. Câte o activitate pe zi

Prima lecție pe care am învățat-o de când stau în casă, de la începutul lunii februarie este să am în fiecare zi un task clar și câteva mai mici, indiferent de natura lor. Fie că sunt legate de îndeplinirea obiectivelor pe termen scurt sau de cele pe termen lung, fie că sunt profesionale, personale sau administrative. În cele mai multe zile pe mine m-a ajutat destul de mult. Îmi decid taskurile, de obicei, dimineața la cafea, în funcție de cum mă simt. Mulți zic că este bine să scrii seara, înainte de culcare, ce vrei să faci a doua zi, ca să nu te preocupe în somn. Pentru mine nu prea funcționează pentru că mă pot trezi cu o stare complet diferită față de ce mi-am propus seara. 

2. Obiective clare

Ce mă ajută să mă motivez este lista cu obiectivele mele pe termen scurt și pe termen lung. O mai citesc când mă găsesc pierdută în lumea infinită a internetului și îmi readuc aminte de ce sunt în fața calculatorului. Pentru fiecare obiectiv în parte am o listă lungă de taskuri la care m-am gândit eu că o să mă ajute să îmi ating obiectivele. Și taskurile respective le fac în funcție de starea pe care o am.

3. Pauze lungi și iertarea

Când sunt anxioasă, demotivată și deprimată, iau o pauză. La mine o pauză poate să fie o zi întreagă sau chiar câteva zile consecutive. Știu că pentru mulți nu este posibil că au joburi și proiecte și tot ce aș vrea să am și eu pe plan profesional dar nu am reușit încă să obțin. Încă învăț să fiu înțelegătoare cu mine, să fiu blândă și iertătoare. Trec printr-o perioadă dificilă. Deoarece nesiguranța financiară și 0 prospecte de viitor financiar în ciuda tuturor eforturilor mele mă afectează enorm. Ca pe mulți dintre voi, presupun.

Așa că, este bine să mai facem câte o pauză și să ne apreciem eforturile. În pauza de o zi, două, trei dorm fără să mă simt vinovată, mă uit la filme și seriale mai mult ca de obicei, plâng, stau pe net fără scop, mă uit pe Digi, fac experimente cosmetice cu ce am prin casă adică măști naturale și altele….you know. Practic, pierd timpul fără să mă simt vinovată. Știu că după pauză, îmi vine un chef nebun să schimb lumea și să lucrez și mai intens la ale mele. Poate pentru voi este diferit.

4. Găsește-ți propriul program

Am mai învățat să fac experimente în ceea ce privește organizarea timpului. Ca orice aplicație, site, proiect înainte să fie lansat trece prin multe probe și eșecuri. Așa am învățat că eu sunt mai creativă dimineața și că pentru mine funcționează mai bine să fac taskuri dintr-un singur domeniu într-o zi. Adică într-o zi doar scriu pe blog, într-o zi doar îmi caut joburi, într-o zi mă axez doar pe freelancing și tot așa.

5. Filme și cărți

Filmele, serialele și cărțile. Multe filme și seriale care mă ajută să mă deconectez. Eu sunt norocoasă că Leo este cinefil convins și găsește cele mai faine filme. Iar seara înainte de culcare citesc până ce adorm. Citesc ce am găsit prin casă. Acum citesc Harry Potter. Am ajuns la al doilea volum and it’s awesome. Mă ajută să îmi calmez ochii și gândurile obosite de ecrane toată ziua. 

6. Un sfat de la Leo

Axați-vă pe ce vă place cel mai mult să faceți. El face numai activități legate de foto. Urmărește masterclassuri cu Jimmy Chin, face cursuri de photoshop de pe Udemy, face fotografii prin casă, editează fotografii, își calibrează camera (microfocusul și alte opțiuni), învață și mai bine Lightroom. This is his life în casă. Toate cursurile și masterclassurile se găsesc pe Filelist, dacă aveți cont.

Știu că astea sunt cele mai banale realizări ale mele. Însă mi-a luat două luni să îmi dau seama de ele și acum le pun în practică cât de des pot. Nu în fiecare zi fac ce îmi propun dimineața. Nu în fiecare zi mă simt bine. Sunt zile când nu am chef de nimic și încerc să accept starea respectivă. Am zile în care simt că this is the day I’ll find that job. În alte zile când sunt absolut pierdută și zile când mă întreb ce pana mea să mai fac. 

Cred că am scris textul ăsta ca să mă mai descarc, să recunosc că îmi este greu în multe zile. Și să îmi spun că e ok. Să recunosc cât sunt de privilegiată și norocoasă că am o casă zilele astea. Să recunosc că toate grijile mele sună foarte white people’s problems.

Când vă simțiți pierduți, să știți că mai este cineva în Iași care înțelege perfect prin ce treceți. Așa că nu sunteți singuri.

PS. Am mai scris pe blog despre călătoriile noastre în Turcia. Așa că check it out dacă are sens pentru voi.

Liz, Leo și carantina,

1 world = 1 love